Motto: „În societatea modernă, există un singur lucru, și numai unul, mai hidos decât fărădelegea, și anume justiția represivă și coruptă.”
(Simone Weil)
Sunt jurnalist din Ianuarie 1990. Atunci am scos primul ziar din România care nu era transformat din ziare vechi, cu oameni vechi, care își adăugaseră “liber” sau “independent” sau mai știu eu ce în coadă. Era un ziar studențesc, Dialog 22-Revista Studenților din ASE, scris de câțiva studenți și tipărit gratuit de cei de la România Liberă. La câteva zile de la Revoluția din Decembrie 1989, noi am avut titluri precum “Ion Iliescu, un criminal autentic” sau “Căciula de Prim Ministru, prea mare pentru capul lui Petre Roman”.
Apoi, în mai 1992, am intrat în echipa Evenimentul Zilei, cu două luni înainte de lansarea oficială. Am învățat presă de la Mișu Bărbulescu, primul meu șef, de la Gabriel Rusu, de departe mentorul meu alături de Gabriel Năstase, de la Horia Tabacu, Eugenia Cristea, Sorin Roșca Stănescu, Mircea Suciu și alți veterani ai presei. Îmi cer scuze dacă am uitat pe careva.
Am trecut pe la Express-ul lui Cornel Nistorescu, am făcut Expresul de Marți, atunci când Express s-a închis. Am vândut o garsonieră ca să bag bani în noul proiect. Am mai fost la Info Matinal, Antena 1, Privirea lui Mihai Tatulici. După o pauză în presă, am revenit la Cotidianul. A urmat o nouă pauză, timp în care am făcut comunicare și PR cu firma mea, afiliată la unul dintre cele mai prestigioase grupuri de comunicare din lume, Bell Pottinger. De câțiva ani am revenit în presă, colaborator la Evenimentul Zilei și Realitatea Plus. Însă am ajuns la concluzia că de la o vârstă este mai sănătos să merg pe drumul meu, fără șefi și fără politici editoriale de trust, dar alături de cei cu care împărtășesc aceleași idealuri. Așa că, iată-mă!
De ce Legea Junglei? Pentru că:
Nu mi-am propus să denigrez aceste instituții, ci să-i demasc pe corupții și incompetenții din interior, pe cei care țin România pe loc de 33 de ani încoace. Ei se îmbogățesc, au luat țara pe persoană fizică, își transmit funcțiile publice din tată în fiu precum în feudalism, în timp ce românul normal, fie a plecat peste hotare pentru o viață mai bună, fie se zbate după o zi pe alta, aici în România, pentru un trai cât de cât decent. Tocmai de aceea sper ca oamenii care lucrează în instituțiile în care șefii corupți și incompetenți le râd în nas în ziua de salariu, atunci când pe fluturașul lor, al șefilor, suma de încasat are un zero sau două în coada cifrei față de de suma pe care o încasează ei, oamenii normali, să mi se alăture în demersul meu și să îmi semnaleze cazuri și situații care să fie aduse la cunoștința opiniei publice. Promit ca acele cazuri care au și latură penală, nu numai imorală, să le transform, alături de un grup de avocați inimoși, în sesizări penale, să urmărim cu mare atenție cum se desfășoară anchetele sau procesele.
De asemenea, oamenii care au fost umiliți de Justiție, cărora procurorii le-au încălcat drepturile, care au fost umiliți de polițiști sau au fost bătaia de joc a instanțelor de judecată, să nu ezite și să-mi trimită cazurile lor. Le vom analiza, iar acelea care se dovedesc reale, le vom publica și vom face cunoscute numele vinovaților. Iar cazurile flagrante le vom trimite la Bruxelles, la Comisia de la Veneția, la Federația Internațională a Jurnaliștilor și la presa străină, că tot le place lor să invoce instituțiile internaționale atunci când vor să-și acopere fărădelegile sau incompetența.
Cetățeanul, omul normal care muncește și plătește impozite, are nevoie de o deparazitare a societății. De fapt cu toții avem nevoie să ne scuturăm de căpușele politico-economico-finaciare, care au vândut resursele țării, iar ce a mai rămas nevândut, au împărțit între ei și familiale lor. Cu toții avem nevoie de instituții ale statului curate, nebântuite de securism, șpăgi sau butoane controlate din zone obscure.
Pentru aceste motive am decis să mă implic, pentru asta publicația Legea Junglei trebuie să existe!
Al vostru prieten,
Laurențiu Daniel Ionescu
JURNALIST